Tupeu de creștin

Tupeu de crestin. Nu sunteti si nu trebuie sa fiti perfecti. Sunteti iubiti Mai mult ca sigur, majoritatea celor care vor citi aceste randuri poate spune ca vorbeste, scrie si intelege limba romana... Asadar, ati observat fara indoiala ca ne place la nebunie sa folosim cuvantul „tupeu”. Ceea ce ar putea spune multe (si chiar spune) despre noi, ca romani, ca oameni. Din perspectiva unui traducator, am reusit sa inteleg un lucru de o importanta cruciala: conceptul de context. Cu alte cuvinte, viata m-a invatat ca de foarte multe ori, este extrem de important ceea ce spunem. Dar ceea ce este cu adevarat esential merge dincolo de spusele noastre, ajungand la imprejurarile in care aceste spuse ies la iveala. Am sa va vorbesc in cele ce urmeaza despre felul in care romanii vad cuvantul „tupeu”. De la nenea DEX citire: „Indrazneala, cutezanta care intrece limita cuvenita; obraznicie, impertinenta”. Probabil din cauza celor doua cuvinte care incheie definitia asta, majoritatea dintre noi a ales sa vada tupeul ca pe ceva strict negativ. Eu unul cred foarte tare in a indrazni, a cuteza, in curajul de-a spune lucrurilor pe nume, si mai cred ca uneori tupeul poate fi un lucru extraordinar de pozitiv. Vreti un exemplu? Crestinismul. [...] Ceea ce vreau e sa va impartasesc perspectiva mea asupra legaturii dintre cutezanta nelimitata si miscarea pe care Invatatorul si Mantuitorul Iisus Hristos a initiat-o. In mod clar, exista o legatura, insa in ziua de azi, pare a se fi pierdut in uitare. Si e un mare pacat, pentru ca tocmai aceasta cutezanta este esenta crestinismului autentic. [...] Nu va vorbeste un teolog cu experienta, asa ca imi asum orice eroare pe care as putea-o comite in aceste pagini. Va vorbeste in schimb un tanar fascinat de Adevarul cuprins in viata, vremurile, vorbele, faptele, miracolele, suferinta, moartea si Invierea lui Iisus, pe care il vad drept cel mai mare revolutionar spiritual din istoria omenirii. Un tanar nascut diferit, care e constient de aceasta diferenta in fiecare clipa a vietii lui. Paralizia mea cerebrala, desi a venit cu tot cu tetrapareza spastica, nu m-a inchis. Nu m-a facut un om teapan spiritual. Sunt un individ care se roaga, dar caruia asta nu-i ingradeste placerea de-a asculta rock (si asta-i doar un exemplu). Un spirit deschis, care crede in miracolele Lui, dar accepta cu respect si evolutia fulminanta a stiintei (dac-ati sta de vorba cu un habotnic, n-ati citi randurile astea in forma lor prezenta). Un om care-si recunoaste deschis partile mai putin placute si incearca pe cat posibil sa-L urmeze pe Iisus dincolo de dogme. [...]  Fie sa aveti mereu tupeul de crestin la voi! E un dar de care poate unii stiti, altii nu, insa sunt aici sa vi-l ofer cu tot dragul. - Alex Szollo, suflet deschis de crestin cu tupeu.