Ultima Thule

„Poet si, totodata, logician, adica practicant (de marca) al unei mult prea dificile discipline, lui Sorin Vieru nu-i este strain nici exercitiul grafic: mana-i actioneaza in recreatia dintre doua ganduri laborioase, oarecum involuntar (sau, ca acrobatul pe franghie), dar nu aleatoriu, nu, ci, pare-se, in prelungirea lor, a gandurilor care dau sa scape, grafica suplinind, din timp in timp, lacuna gandului sau incalcirea sa.“ (Serban FOARTA) „Cititorul va poposi in Ultima Thule,, dupa cum o defineste poetul, cu incredintarea ca a facut o calatorie initiatica si ca, dupa ultima fila a cartii, urmeaza iar prima ei pagina, deschisa imaterial in sinea lui sub forma de energie pura.“ (Ioan Es. POP) „In poemele lui Sorin Vieru e un frig interior vecin cu o glaciatiune, un frig de-a dreptul. Cand pana si„gingasiile spuse alene“ ingheata, cand iubirea, amintirile stau sub o, sub, iar tacerea e, solutia e tot cea bacoviana… (Ion MURESAN) Vita activa Sunt un uitat: hirsutul alchimist. Ca sa preschimb in aur plumbul trist, Ce diavol ma atata, imi exhorta Sa retopesc aleanul in retorta Si-n foc sa dau, sa nu se stinga focul, Bruma de ani ramasa, tot norocul...? SORIN VIERU s-a nascut la Iasi, in 1934. Dupa absolvirea Liceului „Mihai Viteazul“ si a Facultatii de Filozofie din Bucuresti, obtine doctoratul in filozofie in 1971. Specializat in logica, lucreaza ca cercetator la Institutul de Filozofie si apoi la Centrul de Logica. Din 1990 devine profesor universitar si preda logica si filozofie la Universitatea din Bucuresti. Publica studii de specialitate, eseuri de filozofie si traduceri din Platon, Frege, Von Wright. Volume de poezie: Momentan, Editura Ara, Bucuresti, 1991; Sala de fulgere, Academia de Poezie, Iasi, 1999 in tiraj restrans, bibliofil. A incetat din viata in 2018.