Un paradis improbabil

Un paradis improbabilCurajul de a renunta la o relatie distructiva este, pentru Ema, inceputul unor cautari ale sensului propriei vieti. Rememoreaza vechi iubiri si copilaria modelata de absenta tatalui, greseste, se invinovateste, regreta, se razvrateste, totul in incercarea de a intelege ce se intampla cu ea.Franturi din Ema se gasesc in fiecare dintre noi. O vulnerabilitate pe care nu o putem depasi, lasitatea de a ne lasa coplesiti de ceea ce doresc ceilalti de la noi, vreo tristete careia ii refuzam dreptul de a exista – sunt sinuozitati ale vietii interioare pe care cu totii le recunoastem. Ema nu are solutii pentru noi. Are insa curajul de a ne arata lupta ei, drumul anevoios catre sine insasi.Toate acestea sunt prinse de Valentina Georgescu in rama unei lumi de o eleganta discreta, cu lumini blande si detalii pline de sensibilitate. O carte care lasa in urma o mireasma dulce-amaruie de petunii si gutui.Simona Antonescu„Viata se intampla in mintea noastra. Noi o facem mai buna sau mai rea”. Asa spune Ema, personajul din romanul de debut al Valentinei Georgescu. Un personaj pe care autoarea il exploreaza cu minutie in culisele fiintei lui, care se infiripa din relatia cu mama si cu un trecut dificil, marcat de secrete si de o fractura comunicationala, din povesti amoroase care o inchid intr-un stereotip din care evadeaza continuu, din relatia fluctuanta cu sinele, cu singuratatea, cu propria vulnerabilitate. Valentina Georgescu scrie o poveste despre cum ajungem sa ne asumam propria identitate dincolo de conditionari sociale si de contexte repetitive. O scrie cu atentie pentru gest, pentru revolta, pentru toate tipurile de renegociere ale locului pe care Ema il ocupa in lume. In lumea ei.Romanul Valentinei Georgescu e o succesiune de tablouri ale unei vieti interioare. Dinamic, conversational, alert, traversat de ancore in cotidian, de filme, muzica, prietenii, confesiuni, crize emotionale, cafele, dependente, profunzimi si nevralgii ale familiilor prinse in scenariul instrainarii sau ale cuplurilor care nu se cunosc pe deplin niciodata. Povestea Emei e una a eliberarii si a vindecarii constiente, pe care autoarea o construieste pas cu pas, credibil, coerent si usor de parcurs. Sciitura e atasanta si vie, isi tine cititorul aproape si nu complica inutil firul narativ. Din contra, proza e una a esentializarii, asa cum ajunge sa fie si parcursul Emei, surprinsa in plina si exuberanta reinventare.Ioana Baldea Constantinescu