Un strop de eternitate

Jacques Salomé scrie despre iubire, legăturile de familie, îmbătrânire și schimbare. El explorează bucuriile cititului și ale scrisului. Vorbește și despre încercările vieții. Aceste texte nu au mai fost publicate până acum. Ele îmbină eseul cu jurnalul personal. Se adresează cititorilor cărora le plac memoriile și explorarea relațiilor umane.

Cartea oferă reguli care ajută la păstrarea unor relații sănătoase. Îi ajută pe părinții ai căror copii nu vor să doarmă singuri. Salomé se întreabă cum influențează cuplurile mijloacele actuale de comunicare. Se întreabă și cum le modelează obiceiurile de consum. El împărtășește relatări despre boală și traumă. Evocă și amintiri despre mamele de odinioară. Le scrie o scrisoare plină de mânie hoților de poșete. Unul dintre texte evocă un bărbat care se prefăcea că este un copac.

Cartea începe cu teme și metode din activitatea sa de psihoterapeut. Apoi se îndreaptă spre propria lui viață. Pe parcurs, proza devine tot mai sobră și mai poetică. El privește în urmă cu căldură și recunoștință, fără orgoliu. Își dorește în continuare să împărtășească propriile convingeri și învățăminte.

Născut în 1935, Salomé este psihosociolog, formator, scriitor și poet. El îmbină reflecții utile despre relațiile umane cu propriile amintiri. Acestea explorează felul în care clipele trecătoare pot avea un sens durabil.