Valea femeilor-lup

Traducere din limba italiana si note de Doina Gecse-Borgovan Undeva in Alpii italieni, la granita dintre doua provincii istorice, Piemont si Lombardia, traieste Fenísia, ultima descendenta a unei familii de gropari. E singura intr-un catun din care toti locuitorii au plecat de mult, cautand confortul si comoditatea vietii de la oras. Aflata ea insasi la apusul vietii, protagonista isi duce zilele in armonie cu natura, ingrijind mormintele vechiului cimitir de care nu s-a indepartat niciodata prea mult. Imbinand fictiunea cu mijloacele jurnalismului si ale antropologiei, Laura Pariani zugraveste cu mare acuitate si forta epica o lume disparuta pe care o reconstituie minutios din amintiri, legende, superstitii, proverbe si zicatori. Povestea Fenísiei este cea a tuturor femeilor (a smintitelor, asa cum sunt numite de gura satului) care au indraznit sa spuna nu sau sa-si doreasca mai mult, a celor care au iesit din rand si au platit scump pentru nesupunerea lor. Desi la prima vedere pare sumbru, romanul Valea femeilor-lup este o meditatie emotionanta despre viata si moarte, despre iubire si natura, despre traditie si modernitate, despre saraci si bogati, despre nedreptate, dar mai ales despre felul in care religia si cutumele ancestrale au fost interpretate rigid si absurd, zdrobind nemilos vietile multor generatii de femei. O carte in care cititorii romani vor regasi numeroase elemente familiare si care, pe alocuri, e strabatuta de un umor irezistibil. „O poveste adevarata despre marginalizarea femeilor din generatii diferite, cu un destin comun, in care protagonista, Fenísia C., devenita pentru comunitate „strigoaica”, vrajitoare sau chiar „lupoaica”, are curajul in final sa se razvrateasca. Un crampei de viata montana inceput in 1928 si relatat de protagonista unei jurnaliste, venita in vizita cu putin timp inainte ca eroina sa moara.” Barbara M., Elle Magazine (Italia) „Inca din titlul romanului, Valea femeilor-lup, Laura Pariani sugereaza ca s-a intors […] la una dintre temele centrale ale literaturii sale. Mai exact, la explorarea universului feminin din mediile inchise si marginale, care se evidentiaza prin caracterul lor specific, univers evocat cu pasiune antropologica. […] Laura Pariani descrie cu multa acribie viata de la munte, fara sa o absolve de rezistenta sa fata de fascinatia searbada a modernitatii. Microcosmosul pe care autoarea il creeaza este doar un fundal pentru o conditie umana macinata de suferinta si de conflicte.” Lorenzo Mondo, La Stampa Laura Pariani (n. 1951) este prozatoare, autoare dramatica si scenarista italiana. Nascuta langa Milano, si-a petrecut o mare parte din copilarie in mediul rural, experienta care sta la baza multora dintre cartile sale. Absolventa de filosofie a Universitatii din Milano, face primii pasi in domeniul artistic ca plastician si autoare de benzi desenate, iar apoi intra in invatamant unde lucreaza vreme de doua decenii. Din anul 2000, se dedica exclusiv scrisului. Debuteaza in 1993 cu un volum de proza scurta intitulat Di corno o d’oro, pentru care primeste prestigiosul premiu literar Grinzane Cavour. Urmeaza o lunga lista de volume de proza scurta si de romane, pentru care este recompensata cu numeroase distinctii literare, printre care Grinzane Cavour (pentru a doua oara), dar si Mondello, Chianti, Procida-Isola di Arturo-Elsa Morante sau Premiul Vittorini. Cel mai recent volum al sau, romanul Selvaggia e aspra e forte, a aparut in 2023 la Editura La nave di Teseo. In 2025, Laura Pariani a fost recompensata cu Premiul Campiello pentru intreaga cariera.