Visatorul

In Visatorul autorul isi concentreaza atentia asupra destinului unui personaj dominat de imaginatie si de dorinta de a depasi limitele existentei cotidiene. Reymont descrie cu subtilitate psihologica procesul prin care aspiratiile romantice ale protagonistului se ciocnesc de realitatea banala si rigida a vietii provinciale. In aceasta confruntare dintre vis si realitate se afla sensul profund al romanului. Personajul principal devine astfel simbolul individului modern care cauta o forma de implinire spirituala intr-o lume dominata de conventii si constrangeri sociale. Reymont nu a fost doar un cronicar al vietii colective, ci si un fin observator al fragilitatii visurilor umane. Maria Dąbrowska Stanisław Władysław Rejmont (07. 05. 1867 – 05. 12. 1925) a fost unul dintre cei mai importanti prozatori polonezi de la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX. Opera sa este strans legata de realismul „Tinerei Polonii” si de interesul pentru viata diferitelor medii sociale. Cel mai cunoscut roman al sau este Taranii, o ampla fresca a vietii satului polonez, construita in patru volume corespunzatoare anotimpurilor, pentru care a primit Premiului Nobel, in 1924. Reymont a scris si despre situatia locuitorilor unui oras industrial (Łódź), in romanul Ziemia obiecana / Pamantul fagaduintei, in care se regasesc cele doua axe ale romanului balzacian: aurul si placerea, bogatia si erotismul. Prin stilul sau bogat si prin observatia sociala profunda, Reymont a devenit o figura majora a literaturii polone. Puternic ancorat in realitate, dupa recastigarea independentei, in anul 1919, apoi in 1920, calatoreste in Statele Unite pentru a obtine fonduri si a mobiliza diaspora in reconstructia tarii.