Voluptati literare

Există prea multă morgă şi seriozitate în opusul magnum al unui cărturar? Cultura se clădeşte pe piloni solizi, minunaţi pilaştri de alabastru pe care toată lumea îi atinge, de care toată lumea se sprijină, chiar dacă nu toţi se opresc cu atenţia cuvenită să îi desluşească. Iată de ce mi se pare că expresia "voluptăţi literare" din care am făcut titlul de faţă s-ar cuveni să devină un concept cu deplină acoperire în vocabularul omului cultivat, al publicului cel mai larg, al experţilor în literatură. Dacă voluptatea nu apare, dacă nu adie, măcar ca simplă promisiune, la ce bun să mia citeşti textul criticului?