Zana iernii

Afara ninge iar si fulgii se astern, Si noaptea-ncet se lasa cuprinsa de mister. Totul parca geme si geme-ntreg pamantul, Si nimeni nu mai misca, se-aude numai vantul. Primisem ca o floare botezul iernii aspre Si, prins ca-ntr-o valtoare, ma rog, inghet si-astept, Iar inima mi-e trista si stau in asteptare S-apara zana iernii, s-o strang incet la piept. Iubirea-ti este pura si gandul ti-e curat, Si gura ta cea dulce mereu m-a imbatat, As vrea sa-ti simt privirea si sanii sa ti-i mangai, Sa-ti cada-n valuri parul, sa-ti mangai si genunchii. Sa-ti sorb iubirea toata si tot ce ai in tine… Iubirea este totul si totul e iubire. Hai vino tu, iubito, in ale mele brate, Sa iti sarut si parul, sa te sarut pe pleoape! Ti-e teama de iubire, de dragoste curata? Si simti c-a ta iubire ramane-ndurerata? Cand inima te-ndeamna, primeste-ma la tine, Iubirea adevarata o data-n viata vine. Si stand pe pieptul moale, mereu sa ma dezmierzi Si sa-mi oferi chiar totul, iubito! Tu ce crezi? Cand totul de afara e iar batut de vant, O dragoste frumoasa se naste pe pamant.