Zile din istoria linistii

Premiului Consiliului Nordic pentru Literatura (2012) „Acesta este un roman cu potential international. O compacta drama de familie despre pastrarea tacerii in comun. In acelasi timp, randurile contureaza o drama epica, ce atrage inauntru o lume din exterior. Intre aceste margini exterioare, Lindstrøm deseneaza portrete ale unor oameni pe care nu ii vei uita niciodata. Ea ne prezinta o poveste de dragoste fragila si reuseste sa transpuna in cuvinte tacerea care ii doboara, intr-un limbaj precis si sugestiv.” Anne Schäffer, TARA (terningkast 6) „Sa deschizi o portita spre celalalt si sa te cuprinda frica. Sa deschizi o portita spre celalalt si sa te indragostesti. Cu Lindstrøm, se intampla ambele lucruri, iar cele doua experiente se aseamana. In ambele cazuri, portita se deschide in acelasi timp catre fantomele trecutului. Suntem bantuiti chiar de catre cele mai dureroase fantome din istoria europeana: fantomele din Auschwitz. A scrie poezie dupa Auschwitz este un act barbar, a spus Adorno. Dar proza ​​lui Merete Lindstrøm nu este o estetizare barbara a Auschwitzului. Este raspunsul deschis, atent si ascultator pe care il datoram fantomelor trecutului atunci cand dau semne.” Lilian Munk Rösing, Information (…) Cand el s-a intors, am pregatit cina impreuna, in liniste sau intr-o liniste care parea sa cuprinda un sunet intens, persistent, dar de o frecventa joasa, ca o repetitie, un ecou al masinii vecinului, masina care fusese in functiune toata dimineata. Amandoi am incercat sa o ignoram, larma, cumplita, joasa, dar la fel de agasanta, insistenta. Seara am citit, fiecare pe scaunul lui, in sufragerie. Amanam momentul. Cand am inceput iarasi sa vorbim, era doar o posibilitate. Discutand, ne vom strecura in acel spatiu, m-am gandit, unde vom regasi totul, cine eram cu adevarat. Cine nu puteam fi. Ceea ce incercaseram sa evitam.