1Q84. Vol.2

Traducere din limba japoneza de Iuliana Oprina si Florin Oprina „Pe fundalul anului 1Q84, al Sinfoniettei lui Janacek, Murakami construieste un roman ca un labirint. 1Q84 se sprijina pe realitatile unei Japonii contemporane acordate la evenimentele din lumea intreaga, dar si pe iluziile unei lumi fantastice. Cititorul, daca reuseste sa dezlege puzzle-ul, poate sa aleaga intre povestea funambulesca a dislexicei Fukaeri si sovaielile epic-etice ale lui Tengo.” (The Japan Times) „Fantastic, misterios, captivant, romanul lui Murakami este o lume a inchipuirilor creata parca de un condei kafkian.” (The Philadelphia Inquirer) „Haruki Murakami s-a instalat la conducerea literaturii japoneze: directa, cinica, stilizata pina la detalii de mare finete, aflata la intrepatrunderea dintre cyberpunk, post-modernism si detective fiction, proza sa straluceste prin detasare inteleapta si stil ireverentios.” (Los Angeles Times Magazine) Unul dintre cei mai populari scriitori japonezi contemporani, Haruki Murakami s-a nascut in 1949. A studiat literatura la Universitatea Waseda din Tokio. Experienta de proprietar al unui bar din Tokio in care se cinta jazz (reflectata in romanul sau din 1992, La sud de granita, la vest de soare) si cea de traducator al operelor lui F. Scott Fitzgerald, John Irving, Truman Capote si Raymond Carver isi vor spune cuvintul in formarea sa ca mesager al unei Japonii occidentalizate – un tinut amagitor, lipsit parca de suflet si suflu, al carui spirit stravechi pare sa fi disparut aproape in intregime. Primul sau roman, Asculta cum cinta vintul (1979), i-a adus Premiul Gunzo, fiind urmat de Pinball, 1973 (1980) si In cautarea oii fantastice (1982), distins cu Premiul Noma. In 1987 publica Padurea norvegiana, bestseller international, tradus in numeroase limbi si vindut in peste patru milioane de exemplare. Murakami a mai publicat volumul de interviuri Underground. Atentatul de la Tokio si spiritul japonez (1997) si romanele La capatul lumii si in tara aspra a minunilor (1985), pentru care a primit Premiul Tanizaki, Dans dans dans (1988), Cronica pasarii-arc (1994), nominalizat la prestigiosul IMPAC Dublin Literary Award, Iubita mea, Sputnik (1999), Kafka pe malul marii (2002) si In noapte (2004), precum si volumele de povestiri sau eseuri Elefantul a disparut (1993), Dupa cutremur (2000), Salcia oarba, fata adormita (2006) si Autoportretul scriitorului ca alergator de cursa lunga (2007), 1Q84 (2009‑2010), Tsukuru Tazaki cel fara de culoare si anii sai de pelerinaj (2013) si Uciderea Comandorului (2017).