Descriere

In 1943, sotia lui Boris Vian, Michelle, s-a imbolnavit si a trebuit sa sufere o interventie chirurgicala. Ca s-o amuze pe Michelle in timpul convalescentei, Boris Vian scrie Conte de fées à l’usage de moyennes personnes (Poveste de adormit oamenii obisnuiti) si o ilustreaza cu desene facute de el insusi. Impreuna cu trei nuvele – Pompierii, Pensionarul si Amintirea – textul acestei „povesti” constituie un volum pe care fanii lui Boris Vian vor fi incantati sa-l citeasca. „Pompierii” este scurta discutie dintre tata si fiu, dupa ce acesta din urma reusise sa incendieze salonul casei; cum fusesera programati pentru interventia pompierilor abia pentru a treia zi, hotarasc sa faca impreuna o excursie de vreo cativa ani, pana ce lucrurile se vor fi aranjat. Seninatatea din prima povestire se transforma in frica si oroare in „Pensionarul”, o intalnire nefericita dintre un batran si trei liceeni. „Amintirea” este o nuvela despre o femeie fascinanta din orasul unde se afla pe atunci cea mai inalta cladire din lume – New York. „A fost odata un print frumos ca lumina zilei”; asa incepe „Povestea de adormit oamenii obisnuiti”, care vorbeste despre aventura printului plecat in cautarea unui zahar pretios si rar.