Amurg violet. Crepuscule violet

“Neincadrabil in niciun curent literar, George Bacovia ramane simbolistul nostru cel de toate melancoliile, in al carui cant se invartejesc halucinant alb si negru, cenusiu si violet, galben pal si verde crud, rosu sangeriu, intr‐un univers inchis din care evadare nu‐i, ci doar repetabile prabusiri ale sufletului cu aripi de plumb. Cum nici absurdul – acea confruntare dintre neintelesul omenesc si tacerea irezonabila a lumii, cum ar zice Albert Camus, nu‐l recunoaste ca fiind de‐al sau, poetul nu face decat sa dea tacerii ecou si, intrebarilor omenesti mii de  aspunsuri, dar toate in acelasi timp. Neincadrabil asadar in tipare literare, George Bacovia este unic. Timpul – nemasura a tacerii irezonabile a universului, nea lasat noua, trestiilor ganditoare, greul privilegiu de a‐i da masura. Pentru aceasta, alegem oameni‐borne ca pentru a proba ca ratiunea si inima recunosc inaltele lumini care pulseaza la raspantii de veacuri, ani si zile, insotindu‐ne trecerea. Sa facem un popas de data aceasta la George Bacovia si sai ascultam cantul, cat inca se mai stie si de cant in lumea asta trista plina de humor, desi tot mai avan se aude materia plangand…” Paula ROMANESCU