Antologia palatina. Cartea 1. Poemele crestine

Gravate in marmura bisericilor sau intiparite pe lemn, bronz sau pergament si adunate mai tarziu in paginile primei carti a Antologiei Palatine, poemele-inscriptii din acest volum – caci „inscriptie” traduce intocmai termenul grecesc ἐπίγραμμα − surprind momentul in care civilizatia clasica si cea crestina au izbutit sa consune: iambul a devenit expresie a credintei populare, distihul elegiac a propovaduit dogma, hexametrul homeric a reinceput sa cante imnuri. Departe insa de a fi imitatii terne ale modelelor clasice, „sfintele si pioasele epigrame” sunt marturia procesului rafinat prin care adeptii noii religii au preluat si au preschimbat limbajul poetic mostenit, pentru a da nastere unor structuri de semnificatie diferite, cu radacini in traditia literara a Antichitatii grecesti. In acest context de metamorfoza culturala, lingvistica si de credinta, poemele crestine − epigrafice stricto sensu ori literare − creeaza o legatura, sugerata in cuvant si tangibila in expresia ei materiala, intre retorica erudita, metafora poetica, adevarul dogmei si manifestarea evlavioasa de fiece zi.