Apocalipse apocrife ale Noului Testament

Acest volum reunește opt texte despre sfârșitul lumii. Ele nu fac parte din canonul Noului Testament, adică din ansamblul scrierilor recunoscute. Vorbesc despre judecata lui Dumnezeu și soarta noastră după moarte. Ele ajută la înțelegerea credinței și gândirii creștine timpurii. Se adresează cititorilor interesați de istoria creștinismului și de rugăciune, dar și celor care citesc scrieri sacre.

Patru texte poartă numele lui Moise, Ezdra, Pavel și Petru. Sunt apocalipse: scrieri care dezvăluie taine divine. Volumul cuprinde și Apocalipsa lui Ioan Teologul, precum și relatarea lui Ioan despre moartea Mariei. Ultimele două scrieri sunt apocalipsele Maicii Domnului și a lui Zedra.

Visele și vedeniile care prevestesc evenimente dezvăluie tainele lui Dumnezeu. La fel fac și cei care aduc vești din cer. Autorii folosesc imagini puternice, mister și parabole — povestiri care transmit învățături. Ei se inspiră din tradiții creștine transmise pe cale orală. Explorează teme pe care Evangheliile canonice le omit sau doar le sugerează. Textul lui Ezdra pune întrebări despre milă și judecată. Aceste întrebări duc la o viziune a raiului.

Aceste scrieri au circulat alături de texte care au intrat în canon. Mai târziu, au contribuit la formarea gândirii, literaturii și artei creștine. Influența lor a fost cea mai mare în Evul Mediu. Notele oferă aprecieri asupra scrierilor și ajută la explicarea originii lor.

Traducătorii le consideră repovestiri populare, nu concurente ale Scripturii. În viziunea lor, ideile simple despre Dumnezeu aprofundează teme auzite în biserică. Bogăția detaliilor le dă un plus de profunzime. Volumul leagă studiul credințelor din trecut de reflecția asupra credinței. Îi îndeamnă pe cititori să reflecteze la revelația divină, la tradițiile comune și la propria credință. Face parte din colecția Manuscris.