Faptele apocrife ale apostolilor Petru, Pavel, Ioan, Andrei și Toma

Cine erau apostolii lui Iisus Hristos? Cum erau oamenii in vremurile in care au trait acestia? Care sunt sursele de informatie pe care le avem ca sa aflam aceste lucruri, in afara de Faptele sfintilor apostoli din Biblie?

In timpul Antichitatii crestine, sub numele de Fapte sau Acte exista o literatura variata si larg raspandita, din care s-au pastrat fragmente insemnate. Aceste fabule, cu un caracter puternic romantat, proveneau in cea mai mare parte din mediile eretice, difuzand cunostinte despre doctrinele si obiceiurile diferitelor scoli gnostice. Venind in intampinarea unei curiozitati pioase in randul publicului crestin, acestea au cunoscut curand o circulatie masiva. Episcopii si dascalii catolici din acea vreme n-au precupetit niciun efort pentru a elimina atent ereziile, punand aceste texte la dispozitia oamenilor intr-o varianta purificata. Astfel, intr-o perioada ulterioara le gasim printre posesiunile cele mai pretuite ale catolicilor de rand, atat in omiliile festive ale Parintilor eminenti, cat si in poezia religioasa si in lucrarile de arta sacra.

Din ce in ce mai multe asemenea texte au fost descoperite si aduse in atentia publicului. Tiparirea lucrarii epocale a lui Lipsius Acta Apostolorum Apocrypha (1883), cuprinzand aproximativ 1 800 de pagini, Acta Pauli (1905) in copta a lui Schmidt, dar mai ales editia critica a Faptelor Apocrife (1891), semnata de Lipsius si Bonnet au deschis un larg si foarte putin cultivat domeniu al literaturii crestine antice. In volumul de fata sunt tratate cele mai vechi dintre aceste Fapte, oferindu-ne astfel o imagine a crestinismului de la sfarsitul secolului al II-lea.