Cântărețul de carillon

Georges Rodenbach (1855–1898) a fost primul autor belgian care a cunoscut succesul la Paris, si pe buna dreptate. Poet simbolist si romancier, prieten cu Mallarme, fratii Goncourt si alte personalitati ale vremii, a fost primul care a folosit fotografia integrata intr-un roman (Bruges-la-Morte, 1892), procedeu reluat apoi de Andre Breton in Nadja. Opera sa a contribuit la crearea renumelui international al orasului Bruges, denumit „Venetia Nordului“.
Cantaretul de carillon este o pasionala aparare a Bruges-ului ca oras al artei, al muzeelor si vechilor traditii flamande, aflate in pericol in momentul asaltului industriei moderne. Carillonul, un ansamblu de clopote la care se pot interpreta diverse piese muzicale, ilustreaza sonor o poveste in care un arhitect indragostit de orasul ceturilor si al lebedelor plutind pe canale oscileaza intre viata si deasupra vietii, intre o femeie cu sange spaniol si nervi de foc si o blanda dantelareasa flamanda.

E un roman greu de citit daca nu poti calatori la Bruges, fiindca trezeste dorinta de a vedea orasul. Dar farmecul cartii va ramane cu siguranta in mintea citito¬rului si, odata ajuns la Bruges, isi va inalta ochii spre Turnul cu ceas, cautand cu un fior straniul Clopot al Luxuriei.