Celan. Am trăit da

Cristian Fulaş spune prin ficțiune povestea vieții poetului Paul Celan. Cartea se adresează cititorilor interesați de poezie, exil și pierdere. Face parte din seria Biografii romanțate. Celan vorbește cu propria voce despre suferința sa. El explorează și legătura cu soția sa, Gisèle. Într-o scenă, ea încearcă să-l împiedice să se sinucidă. Apoi îl îngrijește în spital.

Celan s-a născut cu numele Paul Peisah Antschel. A crescut la Cernăuţi, în Bucovina. Tatăl său era Leo Antschel-Teitler. Mama sa era Friedericke Schrager. Ea iubea cărțile germane și impunea folosirea limbii germane în familie. Tatăl său susținea sionismul și a ales pentru el o școală evreiască. Celan a încheiat școala în 1938, apoi a studiat medicina la Tours. S-a întors acasă în 1939 pentru a studia literatura.

În iunie 1942, părinții săi se confruntau cu amenințarea arestării și a deportării în Transnistria. Amândoi au murit într-un lagăr. Și Celan a petrecut doi ani într-un lagăr. S-a mutat la București în 1945. A fugit apoi la Viena în 1947. A ajuns la Paris în 1948. Acolo a cunoscut-o pe Gisèle de Lestrange în 1951. S-au căsătorit în anul următor.

Pe măsură ce devenea cunoscut ca poet, Celan traducea și opere literare. În 1953, a publicat în germană Tratat de descompunere de Emil Cioran. În același an, Claire Goll l-a acuzat că ar fi copiat poeziile soțului ei, Yvan. Celan a primit Premiul literar al orașului Bremen în 1958. În 1960, a primit Premiul Georg Büchner. În discursul de acceptare, Meridianul, și-a prezentat ideile despre poezie. Boala psihică a debutat în 1961 și i-a marcat anii care au urmat. În aprilie 1970, și-a luat viața. A sărit de pe podul Mirabeau în Sena.