Cot la cot cu duhurile

vorbește-mi toamnă cu ploaie măruntă sau cu frunze care mângâie bălți și picioare de porumbel auzim acum mai mult ne-amintim ce-am învățat să cântărim de două ori înainte să alegem celorlalți întotdeauna le-a fost mai bine mai ușor mai limpede în care dintre emisfere să trăiască să gătească orezul să-i certe pe vecini să stea tăcuți precum șoarecele în fața unei pisici grase care-apare de undeva într-o toamnă în care pavajul este ca pernele într-o noapte mândră: care din păcate nu te va-mpiedica să vezi ferestrele – ca pe niște cărți deschise cu pagini galbene pe care nimeni nu le citește заговори осене дощем дрібним чи листям яке гладить калюжі й голубині лапи чується зараз більше згадується що учили довго відмірювати перед тим як вибирати іншим завжди краще легше видніше на якій із півкуль жити варити рис сварити сусідів сидіти мовчки як миша перед жирним котом звідкись який з’явивсь от вийти на осінь коли брук як подушки в ніч пихату: що задарма ніде не сховає побачити вікна — ніби розгорнені книжки із жовтими сторінками яких ніхто не читає Editie bilingva. Ucraineana-romana