Craciunul de la Silivestri

„— Cum? N-ai plecat!‌.‌.‌. Phuu! Eleganta mai esti, domnisoara! exclama el cu candida spontaneitate, respirand cu nari puternice parfumul de verveina amarue al fetei care se apropia in blana noua, scotandu-si manusa. — Compliment pentru compliment, Nelule, si tie iti sade bine cu capul gol. Ii vorbea in obraz, trecandu-si suflarea buzelor pe fata lui, cum se alinta pisicele de tot ce intalnesc pasiv in calea lor. In mana lui mare, rece si nervos aspra, mana ei calda si dulce dadea sensatia unei nuditati intime.”