Crima in doi

„Nu stiu dacă suntem mioritici, dacă ne place să fim omorâti. Dar în orice caz, punem problema într-un mod absolut gresit. în loc să-i punem sub lupă pe criminali, să le facem proces, măcar literar, noi ne concentrăm atentia asupra victimei si-i facem parastas. într-adevăr, singura vină a ciobănasului din Miorita e aceea că n-a uzat de legitima apărare. Dar vina noastră e că ne limităm la starea de fapt si conchidem cu aceeasi seninătate suspectă: „Asta e, mortul nu se mai întoarce de la groapă”! Am creat o baladă. în loc să creăm o armată. Sau măcar un baltag, vorba lui Sadoveanu. în Miorita apar si stelele, apare si luna, dar lipsim noi. Ce am făcut noi ca să împiedicăm crima? Transhumanta la români n-a apărut ca efect al căutării unor păsuni mai grase, ci a unor crime mai grase. în transhumantă îti pierzi urma si de aceea reprezintă crima perfectă. Am devenit oieri, ca să devenim ucigasi….”