Dacă mă gândesc mai bine...

Iubim și urâm, vrem să plecăm, dar și să rămânem, putem simți și bucurie, și tristețe cu privire la un anumit aspect al vieții. Ambivalența ne însoțește constant. După ce a studiat mai bine de 50 de ani ambivalența, William Miller consideră că este inerent condiției umane faptul că experiența de zi cu zi presupune motivații conflictuale la nivel individual și colectiv și că alegerea pe care o faci contează cu adevărat. Ambivalența nu trebuie să fie întotdeauna rezolvată; uneori hotărâm să tolerăm și să echilibrăm aspecte care par opuse. Însă unele dintre cele mai importante alegeri de viață se iau în miezul ambivalenței, creuzetul în care se plăsmuiește caracterul. O mai mare conștientizare a propriei ambivalențe este calea către o mai bună autocunoaștere și către o mai clară intenționalitate în privința modului în care reacționăm la aceasta.