Dansul Nataşei

Orlando Figes urmărește cultura Rusiei de la întemeierea Sankt Petersburgului. Petru cel Mare a construit acest oraș nou. Cartea acoperă perioada de atunci până în epoca sovietică inclusiv. Această istorie culturală leagă arta și ideile de viețile oamenilor. Ea analizează conflictul dintre gusturile elitelor și tradițiile populare. Totodată, cercetează felul în care Europa și Asia au modelat cultura Rusiei.

Figes examinează arta populară și ritualurile șamanilor asiatici. El analizează și poeziile lui Pușkin. Explorează muzica lui Musorgski și Stravinski, precum și filmele lui Eisenstein. Printre personajele cărții se numără artiști, nobili, rebeli și exilați. Lor li se alătură preoți, libertini, țari și tirani. Prin viețile lor, Figes cercetează cum scriitorii, artiștii și gânditorii au construit un mit despre ce înseamnă să fii rus.

Titlul provine dintr-o scenă din Război și pace. O tânără contesă aude o melodie populară. Ea începe să danseze spontan. Pornind de la reacția ei, Figes cercetează ce îi face pe oameni să simtă că aparțin unei culturi.

Figes predă istorie la Birkbeck, Universitatea din Londra. A scris numeroase cărți despre Rusia. Lucia Popovici a tradus această ediție, care face parte din colecția Historia. În 2003, cartea a primit două nominalizări, la premiile Duff Cooper și Samuel Johnson. În 2009, a câștigat premiul polonez Przegląd Wschodni, acordat unei cărți străine despre istoria Europei de Est.