Dar

„Cum ar putea scrie poezie un compozitor care pune mare preţ pe geometria frazei muzicale? Cum ar putea scrie poezie un muzician care înaţă la rang de mare artă desenul riguros, hiperlucid al sunetelor? Cum ar putea scrie altfel decât la polul opus, adică mizând totul pe sentiment, pe afectivitate. Acesta este DAR-ul său: un gest plin de delicateţe., farmec şi tandreţe pentru cei ce îi luminează preajma Unul dintre aceştia este EMIL DOBRIBAN, care a reuşit să surprindă vibraţia inimii în sinuozitatea liniei, în alternanţa dintre gol şi plin, în ritmulu sugerat de volutele formei. Dar performanţa sa nu ţine atât de translaţia dintr-un regim artistic în altul cât de creaţie: el a reuşit, în fond, să creeze o carte-obiect ingenioasă, subtilă, spectaculoasă. Bucuria va fi fost a amândurora, acum este a noastră, a tuturor.” (Mircea Petean)