Discursul repetat, cod intertextual al literaturii postmoderne. Aplicatie pe Levantul de Mircea Cartarescu

Demersul de fata, având în vedere modalitatile de constructie a discursului narativ în postmodernism, reconsidera raportul dintre sensurile preexistente ale limbajului si limbajul literaturii postmoderne. în analiza acestor fapte de limba, am pornit, initial, în partea întâi a lucrarii, intitulata Postmodernismul – un concept controversat, de la detalierea conceptelor fundamentale ale culturii postmoderne, de la care se revendica postmodernismul, având în vedere faptul ca relatia postmodernitate – postmodernism se axeaza pe conceptele fundamentale: ontologia, epistemologia si sfârsitul istoriei, asumate, fara rezerve, de Mircea Cartarescu, autorul Postmodernismului românesc. Partea a doua a lucrarii, Levantul – proiectie si conventie, va fi proiectata ca aplicatie a teoriilor dezvoltate în prima parte. Partea de aplicatie practica a lucrarii o constituie capitolul Deconstructia discursului repetat prin quadripartita ratio si resemantizare vs. preluare intertextuala. Tot în acest capitol vom analiza Figurile care genereaza intertextualitea si vom prezenta Niveluri si tehnici de analiza ale enuntului apartinând discursului repetat în Levantul. Partea finala a lucrarii propune o deschidere a analizei dincolo de «discursul repetat» si demonstreaza o posibila De-constructie între tehnica libera a discursului si discursul repetat. Sub acest titlu generic se regasesc subcapitolele intitulate Marcile metatextuale între ironie, polifonie si pragmatica: Cartarescu revizitându-l pe Caragiale, Faticul, Mimesis intertextual, Anularea granitelor diatopice, diastratice etc. prin contextualizarea arhaismelor, a regionalismelor si a elementelor de limba populara si Postmodernism, discurs repetat si mass-media. Subcapitolul Mimesis intertextual prezinta exercitiile de intertextualitate ale scriitorilor postmodernisti, chiar prin preluarea modelelor canonice ale literaturii. Penultimul subcapitol aduce în discutie o deschidere asupra contextualizarii arhaismelor si neologismelor, a elementelor de argou si jargon, vizibila nu numai la Cartarescu, ci în general, în literatura postmoderna, ca aplicatie a ceea ce teoreticienii numesc „revizitarea trecutului, cu ironie si nu cu candoare”. Intitulat Postmodernism, Discurs repetat si mass-media, ultimul subcapitol din partea a doua a lucrarii, abordeaza fenomenele care faciliteaza promovarea practicilor literare postmoderniste, de de-constructie a EDR în limbajul jurnalistic. (Ileana Alexandrescu)