Eseuri. Cartea a treia

Michel de Montaigne își cercetează propria viață, gândurile și lumea în care trăiește. În aceste eseuri, își analizează obiceiurile zilnice, credința și viața socială. Povestește cum citește și cugetă în biblioteca sa din turn. În timp ce se plimbă acolo, își dictează gândurile. Această a treia carte se adresează cititorilor de filosofie și eseuri personale.

Claude Lévi-Strauss distinge două direcții în gândirea lui Montaigne. Una supune rațiunii toate formele de viață socială. Ea caută un mod mai bun de conviețuire. Cealaltă întreabă dacă o cultură poate judeca alta fără prejudecăți. Lévi-Strauss spune că etichetele simple nu pot reda profunzimea credinței lui Montaigne. Tot el îi vede pe Descartes și Pascal drept adversari ai abordării îndrăznețe a lui Montaigne.

Montaigne s-a născut în 1533, în Périgord, în sud-vestul Franței. Era mândru de rădăcinile sale gascone, dar le vedea și neajunsurile. Un preceptor german l-a învățat latina ca primă limbă. Apoi a studiat dreptul la Toulouse și a audiat învățați la Paris. A ocupat funcții publice la Bordeaux. În 1558, s-a împrietenit cu Étienne de La Boétie. Prietenul său a murit tânăr, iar durerea pierderii l-a însoțit mereu.

În 1571, a părăsit funcțiile publice pentru a se dedica scrisului. Timp de peste douăzeci de ani, și-a revizuit neîncetat eseurile. A întrerupt această muncă pentru a călători prin Elveția și Germania până în Italia. Cele două mandate de primar al orașului Bordeaux i-au întrerupt și ele lucrul. Războaiele religioase au contribuit la modelarea lumii pe care o cerceta. La fel și cultura umanistă. A publicat trei ediții înainte de moartea sa, în 1592.

Vlad Russo oferă o nouă traducere din franceză în română, însoțită de note. Aceasta apare la cincizeci de ani după prima versiune integrală în română. Lucrarea cuprinde trei volume, fiecare cu câte o carte de eseuri. Traducerea urmărește fidelitatea față de text și un limbaj limpede pentru cititorii de astăzi.