Eu sunt cel mai deștept

Un lup lăudăros plănuiește să le mănânce pe bunicuță și pe Scufița-Roșie. Ajuns la casa bunicuței, nu găsește pe nimeni și își pune cămașa ei de noapte. Iese să-și șteargă urmele înainte de a porni în căutarea ei. Atunci vântul trântește ușa, iar lupul rămâne pe dinafară. În cămașă de noapte și scufie, încearcă să se ascundă după copaci. Toți îl iau drept bunicuța și nimeni nu-l crede când spune că e lup.

Mario Ramos spune această poveste amuzantă pentru copii folosind personaje cunoscute din basme. Lupul îi întâlnește pe Scufița-Roșie, pe cei șapte pitici și pe cei trei purceluși. Îi ies în cale și alți oaspeți neașteptați, fiecare având ceva de spus. Cartea urmează după Eu sunt cel mai puternic și Eu sunt cel mai frumos.

Ramos reia povestea Scufiței-Roșii fără să o transforme într-o parodie. Punctul său de plecare a fost o gravură de Gustave Dore. Aceasta înfățișează lupul deghizat în același pat cu fetița. Ramos mută acea scenă tensionată în aer liber, unde hainele lupului stârnesc râsul. Le oferă un răgaz și piticilor care muncesc din greu, pe bani puțini. Ei devin stăpâni pe timpul lor și se bucură de soare.

Această ediție cuprinde ilustrațiile color realizate chiar de Ramos. Alexandru Gurau a tradus textul din franceză în română.