Fascinaţia diferenţei. Anii de ucenicie ai unui antropolog

„Dacă ar fi să numesc obsesia profundă care pare a fi ordonat hoinăreala mea «antropologică», aş spune că ea poate fi rezumată într-o dublă perplexitate: De ce dracu’ nu se înţeleg oamenii între ei? şi, simultan, Cum Dumnezeu reuşesc totuşi oamenii să se înţeleagă între ei? Pe parcursul a peste zece ani, am petrecut una sau mai multe luni pe an în Novaci (jud. Gorj), mirându-mă cum este posibil ca «pământenii» să fie atât de diferiţi de «ungureni», şi unii şi alţii fiind ţărani, români, ortodocşi, ba chiar trăind împreună de un secol-două. La fiecare revenire în teren, inventam alte probe şi urmăream Diferenţa în alte planuri de manifestare. La fiecare întoarcere de pe teren, făceam noi «motoraşe», încercând să dăm o altă explicaţie acestor diferenţe. S-ar putea oare ca mecanismele de diferenţiere întrevăzute în cazul ungurenilor şi pământenilor să fie doar o ipostază a mecanismelor de producere a Diferenţei în general? Ar fi posibil atunci ca diferenţele din Novaci să fie un «studiu de caz» al diferenţierii umane în general?" (V.M.) Vintilă Mihăilescu (n. 1951) este profesor de antropologie şi director al Departamentului de Sociologie din Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative din Bucureşti. A fondat, în 1990, Societatea de Antropologie Culturală din România şi a publicat, printre altele, volumele Antropologie. Cinci introduceri (Polirom, 2007), Scutecele naţiunii şi hainele împăratului (Polirom, 2013) şi Povestea maidanezului Leuţu. Despre noua ordine domestică şi criza omului (Cartier, 2013).