Feerie pentru alta data

Feerie pentru alta data ar fi trebuit, in opinia autorului, sa fie o noua Calatorie la capatul noptii, Celine sperand sa reintre in gratiile publicului francez datorita acestui roman. Prima sa parte, publicata in 1952, a fost redactata in nu mai putin de patru variante in timpul exilului danez. Feeria I apare la editura Gallimard, cea care-i refuzase in 1932 Calatoria la capatul noptii, insa vanzarile sunt sub asteptarile editorului, dar mai ales ale scriitorului. Din acest motiv, Feeria II, publicata doi ani mai tarziu (1954), apare sub titlul Normance la sugestia editorului, in speranta ca vanzarile vor fi de data asta mai bune. Abia in 1993 cele doua parti ale Feeriei vor fi publicate impreuna. Cititorii Feeriei nu vor gasi in paginile ei un roman in sensul clasic al cuvantului, caci Celine isi asuma aici rolul de `cronicar`, asa cum o face si in trilogia germana de exemplu, insa vor redescoperi stilul celinian, cu punctele de suspensie (`si mereu trei puncte! ah! vesnicele trei puncte! iarasi peste tot trei puncte!`) ce fractureaza textul si-i dau acestuia greutatea emotionala, dar si muzicalitatea.