Femeile și nebunia

Când a fost publicată inițial în 1972, Femeile și nebunia a zguduit din temelii lumea medicală, fiind prima lucrare care a îndrăznit să pună întrebări incomode despre femei și sănătatea mintală. Îmbinând confesiunile tulburătoare ale pacientelor cu o analiză acidă a rolului femeii în mitologie, istorie și societate, Chesler demonstrează existența unui dublu standard în evaluarea psihicului feminin: de multe ori, „nebunia” nu este altceva decât eticheta aplicată femeilor care refuză să se supună normelor patriarhale. În această nouă ediție, complet actualizată, autoarea abordează crizele cu care se confruntă femeile din societatea contemporană: tulburările de alimentație și presiunea culturală a modelelor de frumusețe, medicalizarea excesivă și capcana antidepresivelor, depresia postpartum, adicțiile și redefinirea sexualității. La fel de actuală și provocatoare ca în ziua lansării sale, Femeile și nebunia rămâne o carte esențială pentru înțelegerea psihologiei femeilor. Phyllis Chesler este profesoară emerită de psihologie și studii feministe la City University of New York și psihoterapeută. A scris optsprezece cărți și mii de articole și este, de asemenea, cofondatoare a Association for Women in Psychology și National Women’s Health Network. Femeile sunt răstignite pe crucea sacrificiului de sine. Spre deosebire de bărbați, lor li se refuză în mod categoric experiența supremației și a individualității culturale. În moduri diferite, pe unele femei le înnebunește acest lucru. Nebunia lor este tratată astfel încât devine o altă formă de sacrificiu de sine. Asemenea nebunie este, dintr-un punct de vedere, o experiență intensă de castrare sexuală și culturală a femeilor și o căutare a potenței sortită eșecului. Adesea, această căutare implică „iluzii“ sau manifestări de violență fizică, grandoare, sexualitate și emotivitate. Toate acestea ar fi probabil mai acceptabile într-o cultură pro-femei sau dominată de femei. Asemenea trăsături, atunci când apar la femei, sunt temute și pedepsite în cadrul azilelor de nebuni patriarhale. Autoarea Femeile a căror identitate psihologică este modelată de preocuparea pentru propria supraviețuire și autodefinire și care se retrag sau evită orice interacțiune care nu susține acest efort formidabil nu trebuie să renunțe la capacitatea lor de a fi calde, emotive și grijulii. Ele nu trebuie să renunțe la „înțelepciunea inimii“ și să devină bărbați. Ele trebuie doar să transfere forța primară a sprijinului lor către ele însele și către celelalte femei, dar niciodată până la sacrificiul de sine. Femeile nu trebuie să înceteze să fie tandre, pline de compasiune sau preocupate de sentimentele celorlalți. Ele trebuie să înceapă să fie tandre și pline de compasiune față de ele însele și față de celelalte femei. Femeile trebuie să înceapă să se „salveze“ pe ele însele și pe fiicele lor înainte de a-și „salva“ soții și fiii; înainte de a „salva“ întreaga lume. Autoarea