Fețele tristeții

Savatie Baștovoi scrie despre tristețe prin povești și reflecții din propria viață. Se inspiră din suferința trăită, văzută și întâlnită în lecturi. Scrie din perspectiva credinței creștin-ortodoxe. Cartea se adresează celor care caută să înțeleagă suferința prin credință. Ea cercetează de unde pornește depresia și cum pune tristețea stăpânire pe om.

Baștovoi a plănuit această carte cu douăzeci de ani înainte de a o scrie. La început, credea că propria durere îl învățase îndeajuns. Cu timpul, a înțeles că tristețea este mai mult decât o stare sufletească. O vede ca pe o prezență care revine sub forme noi. Ea poate rămâne ascunsă. Se poate să nu știm ce rău ne-a făcut. El cercetează și întristarea trimisă de Dumnezeu. Leagă lacrimile de bucurie și de eliberarea de păcat.

Se inspiră din gândirea ascetică bizantină, o cale de aspră lepădare de sine. Folosește și versuri cu un ton copilăresc. Baștovoi este ieromonah, adică un călugăr care este și preot. A scris peste douăzeci de cărți. Multe au apărut în traducere în Franța și Italia. Au apărut și în Germania și Statele Unite.