Fetita cu ochi albastri

Fenomenul editorial al anului 2012 in Franta   Un avion se prabuseste in munti cu numai doua zile inainte de Craciunul anului 1980. Dintre cei aproape o suta saptezeci de pasageri, aparent nici unul nu mai traieste. Si totusi se intimpla un miracol: este gasit in viata un bebelus de numai trei luni. Doar ca in avionul prabusit se imbarcasera doua fetite de virsta apropiata, iar vestea gasirii unui unic supravietuitor devine motivul disputei si incrincenarii dintre doua perechi de bunici, ambele sustinind ca fetita scapata ca prin minune le este nepoata. Traieste Lyse-Rose de Carville sau Emilie Vitral? Cu certitudine, nimeni nu stie. Copila e declarata o Vitral, insa indoiala si semnele de intrebare persista. Optsprezece ani mai tirziu, un detectiv angajat de Mathilde de Carville pretinde ca a descoperit, in sfirsit, adevarul. Dar detectivul e gasit apoi mort, iar in carnetul in care isi trecuse datele investigatiei nu este notata si concluzia ei. Incepe astfel o cursa in care mastile cad una cite una, o ancheta neconventionala, in care fiecare ora conteaza.   „Multi autori scriu extraordinar de bine, dar nu dau atentie povestii, simplu pretext pentru cuvintele lor frumoase. Or, bucuria lecturii este tocmai sa fii surprins de ceea ce citesti. Nu caut numai sa-i ofer cititorului o calatorie, in maniera Agathei Christie. Preocuparea mea e sa-l uimesc, sa-l emotionez. Cartile pe care le scriu sunt o reflexie a vietii.” (Michel Bussi)   „Michel Bussi a preluat tonul marilor romane populare de la inceput de secol XX: scaparator, inventiv, sprinten si foarte bine sustinut.” (Normandie Magazine) Michel Bussi s-a nascut in 1965 la Louviers (Haute Normandie, Franta) si este scriitor, politolog si profesor de geografie la Universitatea din Rouen. A inceput sa scrie in anii ’90, dar va publica primul roman, Code Lupin, abia in 2006, cind manuscrisul pe care il propune unui editor regional este in sfirsit acceptat. Romanul va atinge repede cifra record de noua editii. I-au urmat alte titluri: Omaha crimes (2007), Mourir sur Seine (2008), Sang famille (2009), Nymphéas noirs (2011; Nuferi negri), ultimul fiind cel mai premiat roman politist francez in 2011. Urmatoarea reusita, Un avion sans elle (2012; Fetita cu ochi albastri, Polirom, 2015), tradus in 25 de tari, il propulseaza printre cei mai reputati autori contemporani de romane politiste, dovada distinctiile obtinute: Prix Maison de la Presse 2012, Prix du Roman populaire 2012, premiul pentru cel mai bun roman politist francofon.