Frumusețea va mîntui lumea și alte eseuri

Editie revazuta si adaugita Traim intr-o lume in care totul se schimba. Intr-o alergare epuizanta, omul ramine in urma timpului. Ne vom pierde in virtej? Intr-o incursiune de la Biblie la Faust, de la Antigona la miturile si iluziile omului contemporan, Ion Vianu cauta repere si remedii. Unul este Frumusetea, despre care Dostoievski si alte mari spirite au spus ca poate mintui lumea. „Omul de azi sufera metamorfoza. Acceptind, salutind transformarea, cautam puncte de orientare fara de care umanitatea din noi ar inceta sa existe.” (Ion Vianu) „Eseistica lui Ion Vianu, admirabil articulata si decis practicata ca gen, se dezvolta pe diverse subiecte si domenii: textele pe care el le-a socotit cele mai reprezentative sint adunate in volumul Frumusetea va mintui lumea si alte eseuri. Literatura, arte, civilizatie, psihiatrie, morala, politica, istorie, psihologie, filosofie, religie – interpretari variate si, de retinut neaparat, o staruitoare cugetare, o ingindurare cu privire la viitorul societatii, al lumii noastre.” (Gelu Ionescu) „Volumul acesta m-a insotit vreme de citeva saptamini in calatorii si in cugetari, l-am citit incet si cu delectare, am incercat sa-i urmaresc referintele in arta si trimiterile la alte lecturi, i-am savurat valoarea si consistenta gindirii si limba aleasa in care este scris. Majoritatea eseurilor care il compun reprezinta piese de rezistenta intelectuala cum putine mi-a fost dat sa citesc in literatura romana sau cea scrisa in alte limbi. Acum, la terminarea lecturii, senzatia este nu cea de a fi terminat o carte, ci de a fi parcurs o intreaga biblioteca.” (Dan Romascanu) IOn VIANU. Nascut la Bucuresti in 1934. Studii de filologie clasica, neterminate. Doctor in medicina al Universitatii de Medicina  si Farmacie „Carol Davila” din Bucuresti (1960). Psihiatru, cadru universitar al Clinicii de Psihiatrie, Bucuresti. Voiaje de studii in Germania Democrata, Franta. 1964-1977: Colaboreaza la Contemporanul, Viata Romaneasca, Luceafarul etc. 1975: Publica un volum de eseuri, Stil si persoana, premiat de Uniunea Scriitorilor, si o Introducere in psihoterapie. 1977: Emigreaza, dupa ce a aderat la Apelul lui Paul Goma. Se stabileste in Elvetia, practicind psihiatria. Este prezent in miscarea pentru apararea drepturilor omului in Romania. Incepe o activitate de publicist pe subiecte politice care va continua pina in ultimii ani, in tara. 1990: Revine din ce in ce mai des in Romania, unde se reinstaleaza. Publica, in genuri diverse: memorialistica (Amintiri in dialog – cu M. Calinescu –, Exercitiu de sinceritate, Intre violenta si compasiune. Amintirile unui psihiatru); romane: Caietele lui Ozias, Vasiliu, foi volante, Paramnezii, Necredinciosul, Amor intellectualis („roman autobiografic”), distins cu mai multe premii, printre care si „Cartea Anului” (2010), si Arhiva tradarii si a miniei. In domeniul eseisticii, publica: Blestem si Binecuvintare, Investigatii mateine, Apropieri, Elegie pentru Mihai, Frumusetea va mintui lumea si alte eseuri.