Hai să vorbim despre moarte la cină

... vreau sa subliniez ca moartea are multe nuante: pier‑ derea unei persoane dragi, admiterea faptului ca toti sun‑ tem muritori, dulceata si tragedia care inconjoara viata, dar si acele mici morti, lucrurile din noi care trebuie sa moara pentru ca noi sa crestem si sa devenim sinele nostru autentic.   Cartea de fata e despre cum sa capatam acces la celelalte nuante ale mortii, de care avem nevoie pentru a ne bucura de mai multa libertate si pentru a trai o viata mai constienta. Aceasta nevoie devine cu atat mai imperioasa cu cat modul in care privim moartea in epoca moderna e atat de defectuos.   Uita‑te pur si simplu la limbajul pe care il folosim cu privire la moarte sau, mai degraba, la limbajul pe care il evitam. Chyna Wu, profesoara si consiliera specializata in durere, povestea despre cum prietenii ei o indeamna sa nu utilizeze cuvantul „moarte“ in articolele ei, ci „a disparut dintre noi“ sau „s‑a dus la Ceruri“...   ... traim in plina contradictie, pierzand astfel sansa de a ne conecta, de a comunica, de a ne vindeca. Si pierdem si bogatia, valoarea ce provine din confruntarea cu propria mu‑ rire. Stiu asta din perspectiva intelectuala si o stiu si personal. M‑am nascut cand tatal meu avea 72 de ani. Eram inca in scoala primara cand mi‑am dat seama ca ceva nu era in regula cu el. Eram doar noi doi in masina, intr‑o zi, si imi amintesc ca eram fericit ca suntem doar noi, ca era acolo pentru mine.   Din el parea sa emane o lumina dulce. Zambetul lui continea un ocean de intelepciune calma, iar prezenta lui ma umplea de o caldura nepamanteana...