I se spunea Machiavelli. Ștefan Andrei în dialog cu Lavinia Betea

Ștefan Andrei discută cu Lavinia Betea despre viața sa politică. Evocă România din timpul regimului comunist. Privește în urmă la relațiile cu alte state și la decizii importante. Își amintește și de oamenii pe care i-a cunoscut la putere. Aceste memorii se adresează cititorilor interesați de acea perioadă din trecutul României.

Andrei avea influență în cercul lui Ceaușescu. A încălcat uzanțele pentru a obține postul de ministru de externe. S-a propus singur, iar Ceaușescu a acceptat. Colegii din conducere îi spuneau Machiavelli. Porecla îi plăcea. Totuși, îl considera pe Ceaușescu profesorul său.

Andrei și-a început cariera publică în presă. A primit premii pentru scrierile sale atât sub Antonescu, cât și sub Dej. A ajuns apoi într-o funcție înaltă în partid. Secția sa se ocupa de relațiile cu alte state. Ulterior, a condus politica externă. A fost apoi viceprim-ministru în timpul crizei din anii 1980. În această funcție, a coordonat exporturile. Făcuse parte din grupuri studențești de elită. S-a întâlnit și cu diplomați din Europa de Est și de Vest.

Betea remarcă felul în care folosea umorul și poveștile pentru a contura portrete. Se folosea de tot ce citise și își putea aminti. Făcea rapid legături între subiecte. Trecerile sale bruște îi puteau deruta pe politicieni și pe specialiștii din domenii tehnice. Anii de întâlniri l-au ajutat să renunțe la limbajul rigid de partid. Prin aceste discuții, a căutat să păstreze ceea ce știa înainte de a muri.