Învățătorii. Autoportretul unei generații

Șase foști colegi de clasă își amintesc experiențele lor ca învățători în România. Ei privesc școala din timpul regimului comunist și pe cea de azi. Se întreabă care este rolul învățătorilor. Totodată, analizează felul în care școlile îi pregătesc.

Cartea îmbină poveștile de viață cu istoria școlii. Ea cuprinde și un interviu de grup. Se adresează cititorilor interesați de învățământ și de viața școlară. Lavinia Betea coordonează volumul, alături de Ana Benghia și Benedict Benghia. Li se alătură Cornel Ienășescu, Georgeta Pascu și Dimitrie Gh. Radu. Toți șase au absolvit liceul la Arad în 1975–1976. Acolo s-au pregătit să devină învățători. S-au întâlnit vara, timp de o săptămână, pentru a-și povesti viețile. Au vorbit despre priceperea, speranțele și îndatoririle dascălilor.

Cartea pornește de la deschiderea școlii arădene, în 1812. Era prima școală din Transilvania care pregătea învățători-preoți români. Volumul ajunge până la proiectul de mai târziu, „România educată”. El marchează 250 de ani de la nașterea lui Dimitrie Țichindeal. Acesta a trăit între 1775 și 1818. A fost primul conducător al școlii.

Cei șase se întreabă cum învață copiii mici. Discută despre pregătirea dascălilor și despre ceea ce se predă în școli. Analizează legăturile dintre dascăli, elevi și părinți. Pun sub semnul întrebării ideile rigide și neajunsurile din predare. Discută și despre eșecuri. Îmbină umorul și amintirile dragi cu ironia și critica. Propriile vieți le modelează perspectiva asupra școlii de atunci și de acum.