Imperiul comunicarii - Corp, imagine si relationare

Imperiul comunicarii - Corp, imagine si relationare - Aurel Codoban  Sensul nihilismului actual se poate explica si prin relatia dintre civilizatie si cultura: incepind cu lumea omului arhaic, cultura a umplut golurile pe care le lasa civilizatia prin semnificare, cu ajutorul simbolurilor si miturilor, si a substituit tehnicilor si tehnologiilor absente ritualurile. Dar odata ce civilizatia poate rezolva numeroase astfel de goluri prin oferte materiale efective, ea poate sustine viata si in absenta sensurilor culturale invatate. Omul occidental a depasit pentru prima data in istorie penuria, traind intr-o societate a consumului, in care exista un exces de bunuri, pe cind in societatile sarace avea in loc un exces de semne. Chiar daca Dumnezeu a murit, mecanismul civilizatiei occidentale si l-a apropriat in unele dintre efectele sale de garant al limitelor comportamentului uman si viata poate continua ca si cum nimic nu s-ar fi intimplat. Odata cu mijloacele de comunicare de masa, cultura trece in/devine civilizatie. Digitalizarea, ca infrastructura tehnologica, ajuta, paradoxal, la raspindirea unui continut tot mai analogic, care necesita mai putine cunostinte prealabil invatate si care are in schimb o incarcatura emotionala mai mare, si deci vorbeste nu numai specialistilor, elitelor, ci mai multor oameni, fiind mai usor de difuzat in masa. E una dintre formele concrete prin care cultura trece in civilizatie, iar civilizatia preia rolul culturii. Aurel Codoban A crea o noua cultura nu inseamna doar a face descoperiri „originale” in mod individual, ci de asemenea, si mai ales, a raspindi intr-o maniera critica adevaruri deja descoperite, a le „socializa” si, prin urmare, a le face sa devina baza unor actiuni in cadrul vietii, elementul de coordonare si de ordine intelectuala si morala. Ca o multime de oameni sa fie adusa la a gindi in mod coerent si unitar realul prezent – acesta e un fapt „filosofic” mult mai important si mai original decit hazardul prin care un „geniu” filosofic da peste un nou adevar ce ramine patrimoniul unor grupulete de intelectuali. A. Gramsci