Jurnalul Amurgului iubirii

Erau însă acolo lucrușoarele pe care, în momente de comună efuziune, le cumpăraseră împreună: cele două broscuțe țestoase de jad, verde, ea, și roșu, el, cele două boluri de ceai, pictate cu dragoni negri pe albul porțelanului și cu pereții atât de fini, încât nu băuseră decât o singură dată din ele, de teamă să nu se spargă la spălat, și o busolă chinezească. E adevărat, apăruseră și lucruri noi. Despre cele pe care Dana le găsea îi povestea. Dar nu îi povestise nimic despre cele două perechi de broscuțe și de rățuște, care probabil aparțineau perioadei Claude, și despre un elefănțel dintr-o piatră semiprețioasă neagră, care apăruse de câtva timp.