In cautarea Alexandrei

In cautarea Alexandrei In cautarea Alexandrei este o carte tulburatoare, cartea unei sfasieri si a unei obsesii pe care eroul le traieste sub apasarea unor forte obscure, dar nu o carte disperata; este romanul unei experiente care inseamna si o devenire, deci o initiere, pentru ca eroul, revenit in tara ca sa participe la parastasul mamei sale, moarte cu sapte ani in urma, putin inainte de plecarea lui definitiva, traieste in cele sapte zile, ca in basme, cat altii in sapte vieti. La sfarsitul perioadei de initiere, dupa cele sapte zile, el isi regaseste trecutul, descifreaza figura difuza pana atunci a mortilor, intelege ratiunile viilor si, prin toate aceste acte de implicare, devine el insusi. Mircea Anghelescu, „Cautarea ca initiere”„Martin devenise constient ca ceea ce ajungea sa cunoasca el era doar o parte a intamplarilor, nici macar cea mai importanta sau semnificativa. Restul de viata, toata increngatura de inceputuri si de premise, fiecare cu consecintele ei, ii ramanea strain. Il stiau, eventual, doar ei. Acesta era motivul pentru care era constient ca judecatile lui erau, daca nu eronate, doar partial corecte.”„Pe masura ce se scurgeau minutele, Husar devenea convins ca in sfarsit avusese loc si catastrofa pe care o astepta de atatia ani – dezvoltase in ultima vreme o inclinatie spre calamitati –, ca Dumnezeu si‑a retras mana tocmai atunci cand trecea pe acolo metroul lui, justificandu‑si actiunea prin aceea ca un oras mare nu poate trai fara drame pe masura lui. Se pregatea sa se intoarca si sa iasa la aer inainte sa fie strivit de gloata, cand auzi huruitul vagoanelor in tunel. Multimea lua usile cu asalt. Se urca si el, mai mult impins de ceilalti, stalcit din toate partile. O usoara senzatie de greata. Poate ca doar lipsa de aer.”