In Memoriam Ion Deleanu. Magistru al metaforei si fictiunilor juridice in stiinta dreptului romanesc

„Duratele” sunt imanente procesului civil. Dar ele nu mai au demult doar semnificatia imanentei; „orologiul justitiei” reprezinta chiar o conditie fundamentala a actului si faptului de „dreptate”, temporizarea rostirii dreptului fiind, uneori, tot atat de pagubitoare ca si ignorarea lui. Justice delayed, justice denied – spune un adagiu englez – sau justice rétive, justice fautive – cum spune un dicton francez. Timpul, procedura, judecata si dreptatea nu mai sunt termeni univoci. Procesul, prin ritualul pe care il urmeaza, isi are propria logica temporala; dar, prin scopul pe care il urmareste, procesul este mijlocul restabilirii dreptului si a integritatii lui in timp util, spulberand cat mai repede cu putinta drama asteptarilor si a incertitudinilor. Astfel cum preciza si instanta europeana, termenul rezonabil de rezolvare a unui litigiu este o conditie de credibilitate si de eficacitate a justitiei. Trebuie respinsa imaginea caricaturala si nefasta a procedurii; ea trebuie intrebuintata nu ca o „arma” la indemana uneia dintre parti, pentru a temporiza deznodamantul judiciar, ci ca o „metoda” de organizare si desfasurare a unui proces. Pe scurt si altfel zis, timpul este dominator intr-un proces, dar el poate si trebuie sa fie dominat. Intre cele doua axiome nu este o relatie de excludere reciproca. Ele sunt compatibile, dar totul depinde de organizarea „legala” a procesului si de „gestionarea” lui concreta de catre judecator. Altfel, celeritatea risca sa devina un principiu enigmatic sau un principiu din arsenalul retoricii juridice, prea putin sau niciodata palpabil. Fireste, celeritatea nu este singurul imperativ al procesului, fiind absurd sa se aprecieze judecata si hotararile judecatoresti in termeni de „randament orar”. „Calitatea” nu numai ca nu trebuie ignorata, dar ea are categoric intaietate. Totusi, un echilibru intre „calitate” si „celeritate” este necesar si rational: obtinerea „rapida” a unei hotarari „injuste” nu face decat sa-i multiplice acesteia nefastele urmari; obtinerea unei hotarari „juste”, dar dupa o perioada de dramatica asteptare, s‑ar putea sa nu mai procure nicio satisfactie beneficiarului ei, caci timpul omoara uneori mai perfid decat nedreptatea.