In umbra mortii

In umbra mortii. Roman; Ionel Oprisan;368 p. - De ce ti-e frica atata de moarte? - Tocmai, ca nu mi-e teama! - Dar de ce spui mereu ca oricine vrea s-o rapuna! - Si pe urma ce-o sa fie? - Chiar nu intelegi!? Orizontul nesfarsit al Vietii. Posibilitatea de a infaptui orice. - Deci, timp infinit pentru munca? nu mi-ar conveni! ar fi prea plictisitor! Vei avea posibilitatea sa alegi... Vrei viata? Ramai la lumina. Esti lenes si ti-e groaza de munca? Cobori in nefiinta, la intuneric. Eu, insa, nu gasesc nimic mai odihnitor decat sa muncesti ceva cu placere. ( Din convorbirile lui Alexandru Bahna cu colegii) Dragostea (esenta Vietii) si Moartea (vrasmasa ei) sunt surori. Dragostea seamana si Moartea culege. Dragostea deschide ochii spre frumos; Moartea ii inchide. Dragostea e lumina si bucurie; Moartea e intuneric si tristete. Dragostea e capricioasa si nu poposeste la oricine; Moartea nu ocoleste pe nimeni. Dragostea e primavara; Moartea e iarna... Si totusi, sunt locuri pe pamant unde natura e pururea blanda si omul traieste ca-n rai. Rugamu-te Tie, Doamne, arunca in hauri coasa Mortii si lasa-ne doar secera Lunii, ca, sub raza ei, sa putem gusta din plin viata, pe care ne-ai dat-o. ( Din reflectiile parintelui Isidor Boanca)