Insemnarile, memoriile si corespondenta profesorului Ilie Constantinescu referitoare la campaniile militare din 1913 si 1916–1918

„La fel cum Primul Razboi Mondial parea ca nu se va mai termina, iata ca si scrierile memoriale apar constant, fara epuizare, dovedind amploarea extraordinara pe care a avut‑o conflagratia mondiala. Desi la inceput, entuziasmul debordant al combatantilor anticipa un razboi de scurta durata, pana „la culesul viilor”, treptat, cu venirea unui nou Craciun, aceasta speranta s‑a transformat intr‑o angoasa colectiva. Sfarsitul conflictului era tot mai indepartat. Daca, totusi, el a venit dupa mai bine de patru ani, iata ca scrierile memorialistice, descoperite de cercetatori pasionati, in muzee, biblioteci, arhive sau colectii private, sunt un izvor nesecat. Ne‑am putea intreba la ce bun inca un volum de memorii sau un jurnal de razboi? Ce mai aduce nou fata de celelalte care l‑au precedat, in cei peste o suta de ani de publicatii memorialistice dedicate campaniei romane din 1913 si, mai ales, Marelui Razboi? Acest gen de scrieri prezinta experientele celor care au trait evenimentele narate. Este unul dintre motivele pentru care orice volum de memorialistica este binevenit. El are rolul de a reimprospata memoria generatiei actuale cu ceea ce a insemnat evenimentul sau perioada la care se refera. Pe de o parte, avem aspectele privind datoria fata de patrie, pe de alta parte, avem de‑a face cu realitatea unui razboi crud, cu traume si spaime cotidiene ce se prelungesc zile si saptamani, luni si ani.” (Gheorghe Negustor)