Intre Scila si Caribda, incotro?

Paginile de fata sunt rodul unei constiinte care nu poate ramane indiferenta la ceea ce se petrece in jur si la felul in care se proiecteaza viitorul umanitatii. Chiar daca, in mod natural, conditionarile biologice ma exclud din acesta. Daca el va fi asa cum se intrevede, ii multumesc Celui de Sus ca m-a ingaduit in aceste vremuri, bune, rele, cum sunt, si nu in acel „viitor luminos”! Sunt gandurile unui sapiens recunoscator, cum crede el ca se cuvine, pentru insusirile care, in ciuda tuturor neroziilor istorice, ii definesc specia: judecata, cugetarea – Cogito, ergo sum – si, deopotriva, profunda ratiune a inimii. Aceste comentarii pornesc din imposibilitatea de a iesi din logica unei poetice lectii de istorie naturala: Nu cred ca viermele este mai important decat marul, dar nu pot suporta surazatoarea inconstienta a marului!                                (Horia Badescu)