Introducere în psihologia jungiană

Carl Gustav Jung explorează psihicul în seminarul său din 1925. Aceste însemnări prezintă ideile de bază ale psihologiei analitice. El își urmărește parcursul profesional și ruptura de Freud. Se sprijină pe vise, mituri, viziuni și artă. Examinează anima și animus, precum și funcțiile psihice. Explorează și funcția transcendentă. Pune în balanță perspectivele subiective și obiective asupra lucrurilor.

Cartea reunește prelegeri și discuții de grup. Nu se adresează doar celor care tratează pacienți. Prin întrebările lor, participanții contribuie la desfășurarea fiecărei ședințe. Unii sunt medici sau psihoterapeuți. Alții lucrează în lumea cărților și a scrisului. Unii sunt sau au fost pacienții lui Jung.

Jung se sprijină pe propria explorare a vieții sale lăuntrice. Aceasta a urmat publicării volumului Tipuri psihologice, în 1921. Din această muncă interioară s-a născut Cartea roșie, sau Liber Novus. Seminarul duce mai departe studiul său asupra imaginației active. Nu reia explicațiile din acea carte. Jung examinează și forțele inconștientului. Se întreabă cum pot acționa ele dincolo de controlul conștient.

Jung (1875–1961) a fost elvețian. A fost psihiatru și psihanalist. A întemeiat psihologia analitică. Printre ideile sale se numără inconștientul colectiv și complexele. Acestea includ și umbra și arhetipurile. A dezvoltat, de asemenea, idei despre introversie și extraversie.

Cartea cuprinde șaisprezece prelegeri. O anexă completează ultima prelegere. Alte secțiuni tratează „Ea” și „The Evil Vineyard”. Există și o secțiune despre „Atlantida”. Sonu Shamdasani a scris o prefață și o introducere. Cartea include și introducerea lui William McGuire. Cary F. De Angulo a scris cuvântul-înainte. O listă cuprinde numele participanților la seminar. Un indice încheie volumul.