Descriere

Jurnalul lui Alexander Schmemann explorează credința și felul în care oamenii o trăiesc. Primul volum cuprinde anii 1973–1975. La cincizeci de ani, religia îl dezamăgește. Totuși, își păstrează credința în Dumnezeu și în Hristos. Critică evlavia mulțumită de sine. Condamnă teologia lipsită de bucurie. Contestă și abordarea vieții spirituale ca disciplină academică.

Acestea sunt reflecțiile sale despre credință și viața Bisericii. Scrie pentru cititorii atrași de aceste teme creștine. Pune în opoziție credința întemeiată pe frică și recunoștința pentru viață. Spune că religia ar trebui să aducă întreaga viață în comuniune cu Dumnezeu. Nu ar trebui să se întoarcă împotriva vieții. Pune sub semnul întrebării dorința de a fi mulțumit de propria stare spirituală. Credința are nevoie de diavol, iad și păcat, susține el. Fără ele, nu are substanță.

Noul interes pentru religie îl neliniștește. Numărul mai mare de studenți nu îl liniștește. Nici semnele de succes ale Ortodoxiei. Îl caută pe Dumnezeu în viața de zi cu zi. Nu caută o evadare prin ritualuri sacre. Cătălin Bogdan a tradus această ediție din italiană.