Jurnalul de la Păltiniș

Gabriel Liiceanu a scris Jurnalul de la Păltiniș despre legătura sa cu profesorul său, Constantin Noica. Ce poate însemna cultura când statul controlează întreaga viață? Jurnalul pune această întrebare. Tema sa centrală este felul în care un discipol învață să gândească singur. El rămâne totuși recunoscător și păstrează legătura strânsă cu maestrul său.

Acest jurnal personal se adresează cititorilor atrași de memorii și idei. Liiceanu scrie proză personală și eseuri. Scrie și despre filosofie și viața publică. El arată cum un profesor își poate îndruma discipolul. Acesta nu trebuie să depindă de profesor toată viața. Noica își dorește timp în singurătate. Totuși, privește cu bucurie cum discipolul său învață să gândească singur.

Cartea a avut mulți cititori în anii 1980. Aceștia stăteau la coadă pentru exemplare și le schimbau pe ascuns. Le împrumutau și prietenilor de încredere. Cartea a apărut apoi în mai multe limbi. Dezbaterile despre jurnal au stârnit un schimb de scrisori din care s-a născut Epistolar. Această ediție de lux marchează treizeci de ani de la prima apariție a cărții.