La apa Vavilonului

Monica Lovinescu își evocă viața în mijlocul frământărilor secolului XX. Scrie despre copilăria și tinerețea sa în București. Povestește apoi cum România a ajuns sub regimul comunist. Relatarea continuă cu exilul la Paris și cu activitatea sa la Radio Europa Liberă.

Acest volum de memorii pornește de la un jurnal început în adolescență. Autoarea l-a transformat în carte la sfârșitul anilor 1990. Scrie despre oameni și atmosfera vremii lor. Cântărește sensul evenimentelor și alegerile morale pe care acestea le impuneau. Leagă speranța unei vieți normale de nevoia de a lupta pentru ea.

La Paris, stă de vorbă cu prietenii până târziu în noapte. Se simte în continuare atrasă de România. Vizionează filme, merge la concerte, citește și scrie. Ziua ei începea adesea când ceilalți luau pauza de prânz. Lecturile îi hrăneau intervențiile radiofonice despre literatura din România, dar nu și paginile acestor memorii. Privește munca drept o datorie și se străduiește să nu stea degeaba.

Aceasta este a treia ediție. Face parte din seria aniversară Monica Lovinescu.