La şcoală cu Regele Mihai. Povestea Clasei Palatine

În ciuda raporturilor delicate dintre tată şi fiu şi a suferinţelor pe care tatăl i le-a provocat fiului, în special prin îndepărtarea mamei iubite, regele Carol al II-lea s-a preocupat în mod deosebit de educaţia principelui moştenitor. La iniţiativa lui Carol al II-lea, a fost alcătuită Clasa Palatină. O ţară în miniatură, cu elevi de elită selectaţi din toate categoriile sociale şi din toate provinciile istorice, şi cu profesori de cel mai înalt nivel, care să asigure cea mai potrivită educaţie pentru viitorul rege. Despre Clasa Palatină s-a mai scris, ea fiind menţionată în numeroase mărturii ale regelui şi în lucrări biografice dedicate acestuia. Totuşi, niciodată până la cartea lui Tudor Vișan-Miu nu a existat o lucrare de sinteză despre cea mai importantă etapă din anii de formare ai regelui Mihai, despre profilul şi mecanica acestei metode educative de mare originalitate. Tudor Vişan-Miu se referă la autorii consacraţi care au discutat tema, citează amintirile despre anii de şcoală ale regelui Mihai şi ale unora dintre colegi, foloseşte documente inedite de la Arhivele Naţionale şi presa vremii, pentru a construi o sinteză polifonică şi detaliată despre viaţa de şcolar a regelui. Aflăm, astfel, cum au fost educaţi regii României, suntem introduşi în contextul epocii în care principele moştenitor Mihai era şcolar, ne sunt prezentate metodele prin care au fost selectaţi colegii principelui, ne familiarizăm cu portretele elevilor şi ale unor profesori de elită precum Nicolae Iorga, Alexandru Tzigara-Samurcaş, Simion Mehedinţi, Vasile Băncilă sau Florica Musicescu. Le suntem alături elevilor Clasei Palatine şi la cursuri, şi la orele de sport, dar şi în pauze, la ceremonii oficiale sau în momentele de relaxare. La Bucureşti şi la Sinaia, dar şi în lecţiile de sinteză menite să-i ajute pe elevi, şi în primul rând pe Marele Voievod de Alba Iulia, Mihai, să-şi cunoască ţara: de pe o plantaţie de nuci, la Turtucaia sau în Ţara Haţegului. Urmărim intersecţiile Clasei Palatine cu cele două organizaţii de tineret influente în epocă: Cercetăşia şi Străjeria (înfiinţată de Carol al II-lea). Vedem născându-se camaraderia şi prieteniile de o viaţă între colegi proveniţi din mediile cele mai diverse. „Niciodată până la cartea lui Tudor Vișan-Miu nu a existat o lucrare de sinteză despre cea mai importantă etapă din anii de formare ai regelui Mihai, despre profilul și mecanica acestei metode educative de mare originalitate. [...] De altfel, așa l-am și cunoscut pe Tudor Vișan-Miu: grație interesului său pentru Clasa Palatină. Istoricul de azi, afirmat deja ca unul dintre cei mai importanți specialiști ai istoriei monarhiei românești, era pe atunci elev de liceu, interesat de istorie și de salvarea poveștilor de altădată. A realizat două ample interviuri cu doi supraviețuitori ai clasei regelui: Radion Chiaburu și Lascăr Zamfirescu. Fiecăruia dintre ei i-a dedicat o lucrare biografică, din care se hrănește și cartea aceasta. Încă de atunci m-au impresionat, la Tudor Vișan-Miu, pasiunea pentru trecut, dorința de a salva mărturii și documente inedite, spiritul critic, scrisul agreabil și atenția la detalii.” Filip-Lucian Iorga „Ca nepot al lui Duiliu Zamfirescu, fac parte dintr-o familie care a profesat scrisul și diplomația, cum au făcut bunicul, tatăl, sora și fratele meu. Ca și Regele, și eu am fost pasionat de motoare. I-am fost Măriei Sale coleg, prieten și partener în hobby-ul cu mașinile. Regele Mihai a primit, în liceu, o educație foarte bună și, prin călătoriile din țară, pe care le-am făcut împreună, a ajuns să cunoască România mai bine decât oricine. Dacă îl cunoști, cu bunele și relele lui, constați cum calitățile sale sunt mult mai numeroase decât defectele. Noblesse oblige!” Lascăr Zamfirescu, fost elev în Clasa Palatină