Lenka

Romanul Lenka al tulcencei Elenei Netcu se citeste dintr-o suflare. Scris fara ezitari de condei, acesta obiectiveaza un tablou social supus depersonalizarii: satul dobrogean, oamenii acestuia, Delta, deposedarea de pamant, recuperarea bunurilor dupa revolutie. Autoarea exceleaza in descrierea caracterelor taranesti si o face savuros, cu mult umor. Scena Eclipsei de luna din 63, perceputa de taranii din Suhat ca Sfarsitul lumii este antologica. Autorul nu se ataseaza de personajele sale, le urmareste destinul cu detasare, conducandu-le firesc catre deznodamant.