Leul in pielea magarului

Miljurko Vukadinovič, sârb prin naştere, a învăţat limba română din drag de poezia română pe care, prin intuiţie, o simţea măreaţă. Postmodernele fabule ale lui Miljurko Vukadinovič sunt întîmplări cu animale, care de care mai sensibile, de la viţelul bălţat, calul negru, şarpele şi pînă la cerbul de aur sau leul în piele de măgar. Ele au loc pe tot cuprinsul unde sunt români, adică între hotarele vechii Dacii a lui Burebista: Basarabia, Transilvania, Herculane (a se vedea „Hercule din Herculane şi dulgherul din Vaideeni”!), Dobrogea, Moldova etc. Dar nu e vorba doar de societatea românească şi strîmbătăţile ei. Ca şi Esop altădată, Krîlov, La Fontaine sau Anton Pann, Miljurko Vukadinovič ridiculizează şi amendează fapte general umane.