Litere 100. Istoria unei reviste literare dambovitene

Mă gândesc uneori la primăvara anului 2000, când puneam la cale apariţia revistei Litere. Am mai evocat momentul, aşa că el a început, de la o vreme, să devină istorie. Şi istorie literară. Au trecut de atunci mai bine de opt ani încheiaţi şi au apărut din Litere 100 de numere. Şi destul de puţine duble, aşa că putem socoti evenimentul pe care-l consemnăm aici real, iar nu inventat. Revista dâmboviţeană, cu sediul la Găeşti şi Târgovişte şi o subredacţie la Chişinău, pusă sub egida Societăţii Scriitorilor Târgovişteni, are colaboratori de marcă, pentru care suntem chiar invidiaţi, aceasta se datoreşte şi ecoului pe care, de la bun început, l-a avut în presa culturală. Şi, pe de altă parte, existenţa unor asemenea colaboratori (Mircea Horia Simionescu, Barbu Cioculescu, Alexandru George, Henri Zalis, Mihai Cimpoi, Iulian Filip, Mircea Constantinescu, Florentin Popescu, Liviu Grăsoiu, Nicolae Scurtu, George Anca, Viorica Răduţă, Georgeta Adam, Ioan Adam, ca şi dâmboviţenii George Coandă, Victor Petrescu, Mihai Gabriel Popescu, Dumitru Ungureanu, Daniela Olguţa Iordache, Nicolae Neagu, fără a mai vorbi de Mihai Stan, redactor-şef al revistei şi preşedinte al Societăţii Scriitorilor Târgovişteni, şi încă mulţi alţii), impun existenţa unor variate ecouri. La atingerea numărului 100, ne străduim, ca şi la primul număr, să le atragem atenţia cititorilor şi confraţilor.